Despre Vilnius și lituanieni. Cum ar putea să arate orașul Chișinău

Credeam că un oraș trebuie să te cucerească prin arhitectură, mâncare gustoasă sau tradiții, dar sunt orașe care au rolul să te schimbe.

Acesta este orașul Vilnius - Capitala Lituaniei.

Are o istorie la fel de tumultoasă ca cea a Chișinăului. În timpul uniunii polonezo-lituaniene, Vilnius a cunoscut o influență poloneză. În al doilea Război Nordic, Vilnius a fost avariat de trupele suedeze. În 1920, orașul a fost anexat de Polonia, dar lituanienii încă priveau orașul ca o Capitală a lor. În septembrie 1939 a fost ocupat de trupele sovietice. Între 1940 și 1990 a fost Capitală a Republicii Sovietice Lituane, iar din 1990 a Republicii Lituania.

Acest oraș a reușit să se ridice în picioare și se transformă într-un oraș european în anul 2004 când Lituania devine membru a Uniunii Europene.

*
Vilnius, cu siguranță, nu era în lista orașelor pe care planificam să le vizitez în următoare perioadă. După ce l-am cunoscut mai aproape, am înțeles că Vilnius este orașul în care trebuie să se transforme Capitala noastră. Și dacă nu erau comuniștii, acum, moldovenii savurau din gustul civilizației europene.

Am ajuns în Lituania datorită unui seminar organizat pentru jurnaliștii georgieni, ucraineni și moldoveni. S-au discutate subiecte fierbinți: manipularea în presa rusă, conflictul ucrainean și miturile integrării europene.

Spre deosebire de ceilalți jurnaliști din alte țări, noi am avut norocul și plăcerea ca ambasadorul nostru în Lituania să ne însoțească și să aibă grijă ca noi să ne inspirăm din cultura lituaniană. 

Vilnius este un oraș curat. Fără bilboarduri, publicitate lipită la fiecare colț, șoferi grăbiți, aglomerație și ambuteiaje.

Este un oraș, locuitorii cărora nu doresc să îl transforme într-o urbă adevărată, ci să păstreze suflul „veșniciei” rurale.

Este un oraș verde. „Vilnius este de trei ori mai mare ca orașul Chișinău, dar ai impresia că este mai mic din cauză că unele cartiere sunt despărțite păduri. Majoritatea locuitorilor preferă să se stabilească la periferiile orașului. Drumurile sunt bune, șoferii liniștiți și nu sunt ambuteiaje - premise bune pentru a ajunge repede în orice colț al orașului ”, a recunoscut un arhitect moldovean stabilit de vreo 30 de ani în Vilnius. A proiectat un cartier de 12 ha în Vilnius. Am reușit să realizez un interviu și să facem o tură prin acel cartier. 
Recunosc, e impresionant, (detalii curând pe UNIMEDIA).

*
Lituanienii sunt un popor unit. Pe teritoriul țării locuiesc doar 3% de ruși, care au un oraș „al lor” în Lituania. Lituanienii știu să lupte pentru drepturile lor și câștigă această bătălie. 

Chiar dacă lituaniana este o limbă care este vorbită de doar câteva milioane de oameni, librăriile din țară traduc majoritatea bestseller-urilor și filmelor în limba de stat a țării. 

Lituanienii au salarii foarte mari. Cei care vor învăța limba lituaniană au ușile deschise, cei vor încerca să vorbească în limba engleză - le va reuși doar la nivel de comunicare, nu și avansare în carieră.

*
Arhitectura orașului Vilnius te liniștește, te face să savurezi și să zâmbești. 

 

M-am îndrăgostit de biserica Sf. Ana, insula Trakai și străzile pavate.

Biserica Sf. Ana este o biserică romano-catolică și se află în centrul vechi al orașului Vilnius. Clădirea este în lista patrimoniului mondial UNESCO. 

Prima biserica ridicată pe acest loc a fost de lemn și a fost construită de către Anna, cea de-a doua soție a lui Vytautas cel Mare. Actuala biserică din cărămidă roșie a fost construită la inițiativa marelui duce Alexandru. Interiorul este în stil baroc.

 

Insula Trakai am vizitat-o în ultima zi. Un castel medieval care te întâmpină cu muzică medievală și peisaje rupte din poveste.

Dacă nu știu știți unde să călătoriți cu iubita pentru câteva zile, această insulă este perfectă pentru un cuplu îndrăgostit. Vă puteți plimba cu barca, puteți să vă relaxați pe iarbă. În timpul verii e permis înotul și pescuitul.

 

Am aflat că, în satul de lângă insula Trakai, toate casele erau vopsite în diferite culori: cei care aveau fete de măritat, femei văduve sau au părăsit casa - își vopseau casa doar în anumite culori.

Chiar dacă nu am scris despre tot ce am reușit să văd și să simt la Vilnius, sper să revin acolo.

P.S. Sper ca și Chișinăul nostru să impresioneze, în câțiva ani, la fel ca și orașul Vilnius. Pentru că Vilnius nu are arhitectură orașului Praga sau plajele italiene, dar Vilnius îi are pe lituanieni.

Oamenii sunt cei care fac orașul frumos.